Despre zei si filozofi

Zeii Eladei, scria Marx ,,raniti de moarte in chip tragic in <Prometeu inlantuit> al lui Eschil, au trebuit sa moara inca odata in chip comic in dialogurile lui Lucian''. Intr-adevar, sub pana lui Lucian din Samosata, zeii devin niste fiinte grotesti si neputincioase, antrenate in intrigi si clevetiri.
Zeii, dupa el sunt o ,,nascocire a poetilor cu scopul de a desfata'', si nicidecum fiinte existente si atotputernice. Dar una din cele mai ilustre figuri ale ateismului antic a fost Lucretiu, autorul stralucitorului poem filozofic intitulat,,Despre natura lucrurilor''.
 

Universul nu s-a nascut ,,din vrerea unor zei'' pentru ca ,,din nimic - nimic nu se naste''. In acelasi timp ,,toate se intampla far-al zeilor amestec''. Zeii, afirma marele poet si ganditor roman, s-au nascut in imaginea omului din teama si ignoranta. Ceea ce oamenii nu-si pot explica si de ceea ce se tem ,,ei cred ca-i mana zeilor la mijloc''. Odata cu trecerea la feudalism, cand biserica se impune ca o forta uriasa, distrugatoare a tot ceea ce-i cantrazicea dogmele, se observa o anumita scadere in dezvoltarea fireasca a gandirii progresiste, materialiste.
Aceasta nu inseamna insa o intrerupere a liberei cugetari. Dimpotriva. Chiar intr-o vreme in care opozitia pe care biserica o facea stiintei si materialismului a fost deosebit de violenta, mergand pana la distrugerea fizica a temerarilor care au indraznit s-o infrunte, libera cugetare a strapuns straturile groase ale inghetului dogmatic ca o apa de primavara.
 

Astfel, un impresionant numar de spirite emancipate, cu pretul unor sacrificii uneori capitale, au militat pentru lumina, pentru adevar. Desi nu au negat propriu-zis existenta lui dumnezeu, filozofii ca Berengarius din Tours, Jean Roscelin, William Occam, Roger Bacon, prin critica teologiei si promovarea unui spirit stiintific, au contribuit la subrezirea edificiului religiei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu