Unde te regasesti,

Azi avem o casa mare si o familie mare… ne consumam mult si descoperim ca imvbatranim mai repede.Avem multe facilitati dar avem mai putin timp…. suntem educati,invatati  dar am inceput sa pierdem din sentimente…avem  experti,doctori.. analisti .. dar avem o gramada de probleme..avem ocazia sa invatam multe… dar ne lipseste discenamantul… Aflam zi de zi de diferite reusite in medicina .. dar avem mai putina sanatate.Suntem niste oameni usor de manipulat… ne enervam repede.. nu ne gandim inainte de a face ceva… suntem iuti la manaie.. citim tot mai putin .. ne uitam prea mult la tv.. suntem dependetni de telefoanele mobile.. de internet.. si ajungem sa ne ocupam prea putin de sufletul nostru.Ne imbogatim cantitativ… saracim calitativ.Ni s-au deschis orizonturi..dar ni s-au sters punctele de vedere…scriem mult,carti.. reviste.. ne dam cu parerea in orice.. oriunde.. la orice ora .. dar invatam putin.. planuim multe dar obtinem putin,pornim la drum chiar daca nimeni nu stie unde ajunge,devenim bogati.. dar cu lipsa de moralitate.Avem calculatoare… si alte aparaturii cu accesul la multe informatii,dar le folosim rar,ajungem sa comunicam mai putin… unii sunt disperati de bogatie .. altii de saracie.. realitatea nu se conformeaza cu vorbele rostitie……Avem multe distactii in jurul nostru .. dar multi dintre noi sunt tristi.Gasesti o iferite feluri de mancare in jur.. dar de cele mai multe ori uitam sa luam micul dejun.Avem case,vile.. blocuri.. dar sunt tot mai multi oameni ai strazii.. consumam mult si adunam putin…. castigam mult dar ne distram mai putin.. avem salarii duble.. salarii mari dar ne dam seama ca ramanem singuri.. uitam de prieteni.. uitam sa iubim..  sa zambim.Citim in stele…cunoastem astrele.. horocopul,cautam cai de a iesi din impas… dar nu gasim calea de a ne vizita vecinii de peste drum.Am ajuns pe luna… am cucerit spatiul.. adancurile..dar nu stim nimic despre noi insine,suntem nehotarati,confuzi,pierduti…Spunem ca am invatat sa pretuim viata .. dar nu am invatat sa o traim frumos.Am adaugat anii in viata noastra.. dar nu am trait viata in acei ani.Incearca sa fii deschis si sincer cu ceilalti in legatura cu ceea ce simti si vei evita neintelegerile pt ca viata e prea scurta ca sa te trezesti cu remuscari …de aceea, incearca sa iubesti persoanele care te indragsesc.. si uita de cei care nu o fac :) nu iti dori sa fi perfect pt ca niciodata nu vei reusi,nu mai judeca omul inainte de a te gandi la ultima gresala facuta.. Fi un prieten,pastreaza in suflet mereu copilaria.. atunci cand iti va fi greu vei zambi :) Cand vezi ca lumea e trista incearca sa arati un zambet.
Asa ca traieste fiecare zi ca pe o zi speciala.. priveste in sufletul oamenilor,citeste mai mult,exprima-ti sentimentele… preteuieste viata .. si uita de rutina zilnica.Petrece timpul cu cei dragi,spune-i ca ii iubesti,fi acolo unde te regasesti cu adevarat.. fi tu insuti… viata e o bucuria de o clipa.. fa ca fiecare zi,ora.. minut sa fie deosebite.traieste clipa ca si cum ar fi ultima.Nu lasa nici o clipa sa treaca fara sa iei tot ce e mai bun din ea.. si niciodata sa nu iti creezi o imagine falsa.. pt ca oamenii te vor iubi mai mult daca esti sincer.. fiecare moment e deosebit daca il vezi asa si nu uita ca iti esti dator pe lumea asta cu un singur lucru: sa-ti faci viata fericita :)
Viata este acolo unde te regasesti, momentul in care simti ca iti apartine clipa si ca in ea sta ascunsa o viata intreaga

Oamenii nu vor adevăruri

Niciodată n-o să dau sfaturi, mai ales în materia lucrurilor care contează pentru noi cu adevărat.

       Pentru că am fost întrebat de ce cred oamenii în Dumnezeu, şi pentru că ştiam că răspunsul meu i-ar fi putut influenţa viaţa cu adevărat celui din faţa mea, am preferat să mă derobez rapid, înşirându-i nenumăratele dezavantaje pe care le are necredinţa, şi imensele avantaje psihologice cuprinse în faptul de a crede. Nu ştiu dacă am convins. După privire, s-ar zice că era ceva suspect în vorbele mele. Cu câteva pretexte bine ticluite, am luat-o din loc.

       Cred că sunt, dintre necredincioşi, cel mai slab inamic al credinţei. Niciodată nu m-aş apuca să fac prozeliţi pentru cauza sărmană, cât de fadă, a agnosticismului. Îmi dau prea bine seama că, în momentul în care aş convinge pe cineva, n-aş avea absolut nimic să-i ofer în schimb. A lămuri pe altul că nu merită să creadă e ca şi cum ai urî viaţa şi totodată ai face copii. E necesară o minimă coerenţă şi în materia asta. Dacă zeul nu există şi credinţa e o imensă iluzie, tot atât de adevărat e că în schimbul ei n-o să te procopseşti cu nimic. De ce să tragi şi pe altul în beznă? Oamenii nu vor adevăruri – cu care pe bună dreptate n-au ce face. Pe de altă parte, ale tale sunt şubrede, provizorii. Când eşti privit în ochi, cu o oarecare disperare ultimativă, şi ţi se cere în viaţa asta un răspuns, fii cinstit, cruţă-l, caută cel mai bun prilej de a o lua la fugă.

Celulele stem, un panaceu universal

Nasterea unui copil este bucuria si implinirea suprema a oricarei familii insa pentru multi sarcina se poate dovedi dificila si poate naste multe griji, ba chiar si amintirea altor probleme medicale din familie care sa genereze tot mai multa ingrijorare. Daca nou nascutul va fi bolnav, daca el va dezvolta mai departe alte boli, cine stie?
Ei bine, de cele mai multe ori copii sunt niste mici luptatori si se nasc cat se poate de sanatosi. Asta este un lucru bun, insa medicina moderna ne ofera in egala masura si solutia sa nu ne culcam pe o ureche si sa acceptam lucrurile asa cum sunt. Imaginati-va ca acum puteti schimba viitorul si ca ii puteti oferi copilului vostru sansa unica de supravietui unora dintre cele mai crunte boli care pot aparea.
O banca de celule stem poate schimba radical modul cum va evolua sanatatea copilului asa cum am descoperit si eu. Asta pentru ca niste buni prieteni de-ai mei, sot si sotie se pregateau de nastere chiar in perioada in care incepusem sa ma documentez pe aceasta tema. Si tocmai de aceea le-am propus sa incerce tehnologia legata de celule stem.
Spre bucuria mea, ideea le-a suras si la vreo saptamana distanta m-au cautat sa imi spuna ca au luat legatura cu o banca de celule stem si ca dupa ce li s-a explicat despre ce este vorba, au semnat un contract  pentru colectarea si pastrarea celulelor pe termen nedeterminat. Si cum nu mai era decat vreo luna pana la ziua cea mare, a ramas ca vor tine legatura cu reprezentantul bancii.
Din ce mi-au povestit cei doi prieteni ulterior, tot ce au avut de facut a fost sa ii dea medicului care s-a ocupat de nastere kitul special de colectare iar dupa ce sangele din cordonu ombilical a fost extras, specialistul venit sa aduca kitul la spital l-a dus inapoi la banca pentru prelucrare si depozitare.
Acum prietenii mei au garantia ca in cel mai nefericit caz posibil, cand micutul lor ar putea in viitor sa dezvolte vreo afectiune grava, micutele celule pastrate de la nasterea sa ar putea reprezenta solutia salvatoare. Sa stiti ca asta este de mare importanta pentru orice parinte.

Derută adorabilă.

Ce aer jalnic au grupurile de femei când în jur se discută lucruri la care nu au nimic de adăugat (sport, chestiuni tehnice etc.). Rochia e splendidă, părul vaporos, unghiile şi buzele strălucitoare, briza divină – cum pot vorbi aceşti oameni despre altceva decât despre făpturile gracile din proximitatea lor? Au un aer mai degrabă uluit, un pic trist. Derută adorabilă. Descoperă cu stupoare o parte de lume care scapă universului seducţiei, în care nu ştiu foarte bine cum să se plaseze. Din când în când, răbufneşte un: ‘Să vorbim şi de altceva’, disperare înduioşătoare de a schimba cursul conversaţiei. Cele mai bătrâne recurg la alcool; tinerele deschid, în şoaptă, mici discuţii colaterale. Încet, o separaţie are loc.

Nimic.

Fenomenele de mauvaise conscience; negarea remuşcării. Când cineva îşi plasează părinţii sau bunicii la azil, e limpede că remuşcarea e totală; nivelul de nepăsare pe care trebuie să-l mobilizezi pentru a o compensa e pe măsură. Plăteşti sumele necesare, spui oricui că e vorba de bani mulţi, că ei trebuie plătiţi lunar, că în genere eşti un om ocupat, dar una peste alta totul e bine deoarece te-ai interesat, şi e vorba de una dintre cele mai bune, mai curate şi mai îngrijite case de sănătate. – Asta se traduce prin: mă mustră conştiinţa că sunt acolo, încerc să mi-o răscumpăr plătind onorariul de clinică, de fapt nu i-am mai vizitat de şase luni, de doi ani, şi n-am nici o tragere de inimă să mă duc, mă întreb uneori dacă-i mai iubesc, dacă mai ştiu că sunt vii, din când în când mi-i imaginez îngropaţi de câţiva ani într-un cimitir din apropiere, şi asta mă linişteşte.