Please, shoot me!

Bai de la caldura cred ca a luat-o toata lumea razna. Ori asta ori sunt eu defecta. De catva zile am o stare de iritare maxima si imi sare in ochi absolut orice. Culmea “orice” asta sunt de obicei lucruri care ma scot din minti. Nu as vedea si eu ceva bun.

Vin eu azi la munca fain frumos, imi fac cea mai mare cafea ever, rezolv cateva cacaturi dupa care ma scufund in plictiseala. Nimic urgent de rezolvat, nimeni care sa ma streseze, doar eu si plictiseala. Bai si ma loveste un mail. Aoleu! Mi s-a sculat parul in cap instantaneu. Sa facem noi dom`ne o analiza ca sa schimbam strategia ca asa nu mai e bine. Ok… si mai departe? Gata? Atat? Pai defapt ce urmarim noi ca sa stiu ce cacat de analiza fac? Si in ce sens sa schimbam strategia ca sa stiu ce morti mei urmaresc? Raspunsul intazie sa apara. Bai ma scoate din minti cand un directoras sta confortabil in scaunul lui de piele, in biroul lui situat peste mari si tari, priveste in zare si zice: “Gata, asa nu mai merge. Sa facem ceva.”  Si atat. Ceva-ul asta ma omoara. Zi-mi prietene ce vrei defapt ca sa stiu ce sa fac. Nu mi-am dezvoltat calitatile telepatice inca. Nu pot citi ganduri ca sa imi dau eu seama ce ai visat tu azi noapte. Astia au impresia ca bat ei de 3 ori din calcaie ca Dorothy si tu gata sari cu o noua strategie pana sa apuce ei sa clipeasca. Prietene, explica-mi in pula mea ce vrei ca sa iti pot livra un material concludent.  Inca astept.

Bai si ma uit in jur si zici ca sunt intr-un musuroi de furnici. Ce dracu` or face oamenii astia toata ziulica nu inteleg. Ba fac si overtime. Am o dilema. Oare chiar au de lucru sau se agita de dragul impresiei? Cacat, lucram in acelasi birou si imi e greu sa cred ca eu am zile in care lesind e plictiseala si astia sunt bagati cu totul in monitor. Bai si au un aer asa grav de zici ca hotarasc soarta omenirii, cel putin. Ma apuca nervii numai cand ma uit la ei. Cat de curva corporatista sa fii? Cat???

Cred ca am nevoie de un concediu. :D

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu