Facerea de bine se numeste...

Va las pe voi sa ghiciti cum se cheama. Eu sunt o persoana careia ii place sa ajute. Benevol. Nu imi place sa cer nimic in schimb, fiindca stiu ca intotdeauna cand faci bine, se intoarce binele asta. Aproape intotdeauna. Ca mai sunt si ocazii cand, cei ce pe care i-ai ajutat se fac ca nu mai stiu nici cum te cheama, asta e deja alta problema.
 

Asa ca fata buna cum sunt, am preferat sa imi ofer ajutorul unei persoane dragi. Mai exact am gazduit pe cineva drag persoanei mele. Nu vreau sa dau nume ca nu e frumos. In orice caz, aceasta persoana a plecat de acasa, nu avea unde sta, prin urmare ne-am oferit sa o gazduim. Nu am mers pe principiul fiecare cu ale lui, fiindca astea mi se par taranisme. Asa ca aveam totul la comun cum se zice. Doar ca nu am luat in considerare faptul ca unii oameni manaca mult. Iar situatia noastra materiala nu e tocmai roz. Dar sa trecem peste acest aspect.
 

Avand in vedere ca trebuia sa gatesc pentru inca o persoana, si ca acea persoana se trezea cu noaptea in cap, nu m-am gandit ca trebuie sa ii spun sa se trezeasca de la prima alarma. Ca noah, m-am gandit ca unele persoane au si ceea ce se numeste bun simt. Plus ca daca mai sunt 3 felii de paine in casa, nu le mananci toate. Sau daca le mananci, cumperi alta paine, dude! Intr-un final s-au adunat cam multe chestii din astea marunte si m-am ofticat. Iar eu cand ma oftic, nu prea mai vorbesc. Adica raspund asa monosilabic. Probabil ca omul si-a dat seama ca ceva e in neregula, si si-a chemat consoarta, sa avem o discutie toti 4. Si normal ca tot eu am picat de fraiera.
 

Cand credeam ca am rezolvat problema, intr-o seara, isi ia catrafusele si adios amigos. A plecat pur si simplu. Fara sa spuna nimic, fara sa ne spune unde merge, sau macar daca din nou am gresit cu ceva. In fine, dupa o alta discutie, am aflat ca a plecat fiindca se simtea in plus. Ok. Bun. Am reusit sa inteleg asta. Dar sa pleci chiar asa fara nici o explicatie e cam urat.
 

Deci, dragii mei, daca vreodata veti dori sa faceti un bine cuiva va rog sa va ganditi de doua ori inainte. S-ar putea foarte bine sa va frigeti.

Obtinerea permisului de conducere categoria A

Permisul de conducere pentru categoria A este necesar in folosirea ca mijloc de transport a unei motociclete (cu sau fara atas ) si triciclului cu motor, cu specificatia ca vehiculul trebuie sa aiba puterea sub 15kW. In cazul in care se depaseste aceasta putere posesorul permisului de categorie A trebuie sa aiba minim 2 ani de experienta pe o motocicleta cu specificatii inferioare, sau varsta de 21 de ani si a promovat un test specific de cunostinte si comportament. Categoria A1 se refera la motociclete cu puterea maxima de 11kW sau tricicluri cu putere de maxim 15 Kw, iar categoria A2 la motocicletele cu putere maxima de 35 kW. Categoria AM face referire la mopede.

Candidatul trebuie sa intruneasca cateva conditii esentiale pentru a se putea inscrie: in primul rand acesta trebuie sa aiba varsta minima de 16 ani pentru subcategoria A1 si 18 ani pentru categoria A, sa nu fi fost condamnat definitiv pentru infractiunile prevazute in articolul 24 din O.U.G. NR 125/2002. Chiar daca candidatul nu a implinit inca varsta obligatrie, acesta poate lua parte la cursurile practice dar nu cu mai mult de 3 luni inainte de implinirea acesteia.

Cursul se intinde pe o durata de minim 5 saptamani cu 24 de ore de pregatire teoretica si 30 de ore de pregatire practica ce consta in invatarea  unor manevre pe un poligon amenajat. Pentru o pregatire adecvata, candidatul poate accesa site-ul celor de la drpciv.

Dosarul de inscriere ar trebui sa contina urmatoarele documente: fisa de scolarizare, cerere de inscriere la examen, fisa medicala, cazier judiciar, chitanta care reprezinta taxa de examinare, o fotografie tip permis de conducere, copii (dupa carte de identitate, dovada studii, permis de conducere), test psihologic auto, chitantele doveditoare achitarii integrale a taxelor de scolarizare. Consultati drpciv  pentru actualizari si eventuale modificari.

Examenul contine doua probe: proba teoretica si proba practica. In cazul primei probe candidatul trebuie sa raspunda corect la minim 17 ntrebari din totalul de 20 intr-o durata de 20 de minute. Proba practica consta in efectuarea unor manevre in cadrul unui poligon construit special. Candidatul are la dispozitie 10 minute si dreptul sa faca maxim 2 greseli. Dupa ce candidatul a fost admis se poate prezenta dupa o zi lucratoare la drpciv cu cartea de identitate si o chitanta pentru eliberarea permisului de conducere.

Candidatul care a fost declarat admis la proba teoretica si nu se prezita la timp pentru proba practica va fi considerat respins. Reinscrierea se va putea face dupa 15 zile de la data la care a fost declarat respins. In cazul in care acest lucru nu se intampla in decursul unui an, candidatul va trebui sa reia cursul de pregatire.

Somnul de dupa masa

Mereu detestam sa dorm de amiaza cand eram copil. Nu intelegeam ce atat nevoie sa dormi de amiaza, daca dormi noaptea. Pana am mers la scoala, mama mereu ne punea sa dormim. In special pe mezin. Si cum el nu dormea daca nu dormeam si eu, pune-te fata si dormi de vrei, de nu vrei. Cum am ajuns sa ramanem singuri acasa am sarit peste etapa asta.
 

Mama insa de fiecare data cand ajungea acasa de la munca se punea la un somn scurt de amiaza. Pfuai, ce ma suparam. Ca nu aveam voie sa facem galagie, trebuia sa stam cuminti. Tata exact la fel facea. Ei, daca atunci nu intelgeam niimic din toate asta, acuma procedez exact la fel. In week-enduri doar, ca avand in vedere ca eu ajuns acasa la ora 18, de la munca nu mai apuc sa dorm de amiaza. Acum, insa de cand stau acasa, asa ma atrage patul la amiaza, de nu am cuvinte sa va explic. Si de cele mai multe ori cedez. Insa rau fac fiindca nu mai pot dormi noaptea. Stau si ma uit la tavan, ma gandesc ce am de facut in ziua urmatoare si asa mai departe. Cea mai nasola faza e ca daca pe mine ma lasi sa dorm de amiaza, pai iti dorm frate, de le rup. Sunt in stare sa dorm si 5 ore legate. Habar nu am de ce. O fi vreo mostenire de familie. Ca si pe mama daca o lasai dormea mult si bine.
 

Are si copila mea, momente cand doarme foarte mult de amiaza, momente cand doarme relativ putin, sau cand efectiv nu vrea sa doarma deloc. Si cand nu vrea sa dorma, eu parca uit subit ca nici mie nu imi placea treaba asta.

Politica prosoapelor

Auzisem o stire cum ca dragii nostri conducatori au dat comanda de prosoape speciale intrucat cele detinute de hotelul in care stateau nu erau suficient de pufoase. Ce sa vezi?! Au ajuns si prosoapele sa intre in politica. Eu ma gandeam asa: politica unor prosoape este sa-ti aduca mangaierea de peste zi si rasfatul unei atingeri. Realitatea imi spune urmatoarele: politica prosoapelor este de a intra in politica atunci cand isi pierd capacitatea de a-ti aduce mangaiere si rasfat. Aceasta ospitalitate hoteliera resimtita de guvernanti este intriganta insa nu m-am nascut nici politist si nici judecator ci simplu cetatean „cu drepturi egale”.

Polemici pot fi multe pe marginea subiectului. Emiterea unor judecati de valoare nu ne va face nici mai buni si nici mai drepti. Exista totusi o justificare plina de intelepciune pe care nu ne-o putem atribui noua ci tot unor prosoape si realitatii cotidiene:o baie te va face sa te simti mai curat, iar prosopul iti va da sentimentul stergerii pacatelor. Un prosop pufos nu reprezinta doar un detaliu. Un prosop pufos este atingerea uitarii, este scufundarea intr-o lume neclintita si imbratisarea unui moment de tandrete. Dupa toate acestea de la prosop la politica se pare ca este doar un pas. Unii il privesc ca un pas mic de copil iar altii precum un pas urias si neconcordant in lumea piticilor.

In caietul fiecaruia de sarcini ar trebui notat bunul simt. Se pare ca acesta lipseste cu desavarsire de pe ordinea de zi. Este adevarat ca prosopul poate fi un motiv bun de impaciuire sufleteasca, de relaxare completa insa el nu trebuie sa fie si un motiv politic. Civilizatia iti poate oferi satisfactii insa lipsa ei poate compromite o intreaga lume. Justificarea repetata a unui anumit tip de comportament inseamna o amprenta sociala bolnavicioasa de care nu se poate scapa decat prin extinctie.

Copilărie pierdută

Ce se întâmplă cu copiii din ziua de astăzi? Văd din ce în ce mai puţini copii jucându-se în parc cu mingea, cu paletele de badminton, dându-se în leagăn sau construind castele de nisip. Văd în schimb cum, copii aflaţi la vârste fragede, devin dependenţi de smartphon-urile şi Ipad-urile părinţilor. Ştim cu toţii că un creier tânăr este precum un burete, absoarbe informaţiile într-un mod foarte rapid şi este extrem de impresionabil.
 

Atunci când un copil alege jocurile video în detrimentul jocurilor clasice pentru copii, ar trebui să le dea de gândit părinţilor şi să constituie un semnal de alarmă. Copiii nu ar trebui să aibă permisiunea de a se juca pe jocurile video, până în momentul în care încep şcoala. De partea cealaltă avem acei copii şi acei părinţi care le impun acestora diverse activităţi, cursuri la care ei nu doresc să participe. Ar trebui să fie lăsaţi să îşi trăiască copilaria într-un mod simplu, aşa cum am făcut-o şi noi. Observ cum, timpurile s-au schimbat atât de tare încât nu li se mai permite copiilor să fie copii, de a avea acea perioadă de timp în viața lor în care nu li se impună o multime de lucruri de făcut sau în care să fie prea prinsi de tehnologia din jur pentru a se bucura de copilărie. Îţi aminteşti în mod sigur că,  atunci când erai copil , nu aveai nevoie de un telefon pentru a-ţi chema prietenii la joacă.Ştiai că ii vei găsi afară, iar dacă se intampla să nu îi găseşti, pur şi simplu puteai să îi chemi , strigându-i de la geam sau mergând la ei acasă. Lucrurile erau mai simple, mai frumoase, mai pure. Ne petreceam timpul afară, la joacă, nu în faţa unui computer sau butonând un smarthpone. Intram în casa doar să mâncăm dupa care ieşeam din nou. Ne jucam “raţele şi vânătorii”, “leapşa”, “de-a v-aţi ascunselea”, “peştii şi rechinii”, “ţară, ţară, vrem ostaşi, “flori fete şi băieţi”, “un, doi, trei, la perete stai”...şi lista poate continua la nesfârşit.
 

Am avut o copilărie fericita datorită căreoa am reuşit să adun multe momente frumoase şi multe amintiri dragi.          

O zi ploioasă

Nu te încearcă un sentiment prea placut atunci când deschizi ochii, dis de dimineaţă, te uiţi pe geam şi vezi un decor gri şi mohorât. O stare de somnolenţă îţi apasă pe pleoape, parcă întregul tău sistem locomotor îşi dă “shut down”. În mod sigur ai vrea ca acum să locuieşti într-o casa hi-tech, să îţi poţi schimba priveliştea apăsând pe un buton de la telecomandă, bineînteles imaginea să fie una 3D, eventual cu o plajă, o mare şi raze de soare. Mai bine ar fi să te poţi teleporta direct într-un astfel de loc, când plouă sau fulgeră, sau ninge, sau pur şi simpu pentru că poţi.

Cam ce e de făcut într-o zi ploioasă, pe o vreme mai capricioasă ca o mireasă aflată în căutarea rochiei perfecte? Când eram pe la vârsta adolescenţei, îmi plăcea foarte mult să privesc pe geam cum plouă, ascultând Vivaldi. Mă ţinea acolo, prinsă în moment, fără absolut niciun gând care să îmi zburde prin minte. Îmi dădea o senzaţie de linişte şi pace.

Acum parcă, obişnuită fiind cu toata agitaţia din jur, nu îmi mai pot face mintea să stea neclintită. Tot caut să fac ceva, să mă ţin în mişcare, şi o vreme ploioasă nu mai e pe placul meu de mult pentru că mă face să fiu statică oarecum. Trăim într-un oraş agitat, cu multe lucruri care ne distrag atenţia, ne fac să fim şi noi agitaţi , mereu pe fugă, mereu încercând să facem mai multe lucruri în acelaşi timp. Suntem la foc continuu, tot timpul prinşi într-o activitate, sau două, sau trei. Am uitat cum să privim pur şi simplu picăturile de ploaie, crengile copacilor cum se miscă uşor, să respirăm şi să inspirăm, aducându-ne starea de bine pe care cu disperare o căutăm, neştiiind că, de fapt, stă în lucruile simple.

Asa că, hai să ne amintim, că nu vremea ne  influenţează starea de bine ci atitudinea pe care o aveam asupra ei. Poţi alege să fii nemulţumit că plouă, dar va opri asta ploaia? Nu, dar tu te poţi opri din a fi nemulţumit şi poţi să alegi ce vrei să faci cu ziua ta şi cum vrei sa fie.

Infrastructura anunturilor gratuite

„O masa copioasa poate avea urmari neplacute” sau „evitati consumul excesiv de sare, zahar si grasimi’”...sunt slogane ce au drept scop corectarea comportamentala si aducerea in atentie a unor sfaturi necesare de urmat.

Aceste anunturi gratuite pe care le regasim in media ne sunt de folos fiind ghiduri comportamentale. Ar trebui toate colectionate intr-o carte precum cea a bunelor maniere si transformate intr-un ghid al oamenilor cu valeitati de trai corecte, un ghid al oamenilor curiosi, un ghid pentru cei inclinati spre diversificare.

Lipsa experientei si-a unei rutini sanatoase ne sunt puse la dispozitie printr-o intreaga infrastructura si anume: infrastructura de anunturi gratuite. Rigurozitatea acesteia este o sustinere permanenta a posibilitatii de diversificare. Intotdeauna este nevoie sa adunam intr-un singur loc informatii si fiecare dintre noi sa isi selecteze ceea ce are nevoie. Evolutia este mai mult decat evidenta caci in publicitate, printre randurile de anunturi gratuite, regasim o cantitate insemnata de alegeri pe care infrastructura ne ajutam sa le prioritizam si filtram conform propriilor preferinte. Exista perceptii diferite referitoare la anunturile de pe astfel de site-uri insa cele mai comune si la indemana dintre ele sunt ca aceastea trebuie sa fie gratuite, elocvente si bogate in solutii.

Ne aflam intr-o perioada infloritoare pentru anunturi caci pe timp de criza individul are o dorinta mai accentuata de a cauta variante. Cum spunea Aristotel despre retorica- “Retorica este posibilitatea de a descoperi in fiecare caz ceea ce este susceptibil de a crea convingerea”, voi spune si eu despre infrastructura site-urilor de anunturi ca reprezinta posibilitatea de-a descoperi „ceea ce este susceptibil de a crea convingerea. ”Certitudinile celui care apeleaza la site-urile online de publicitate pot fi implinite prin tehnologie iar comportamentul sau nu trebuie sa fie unul oneros ci dimpotriva, trebuie sa faca dovada meritului ca ia parte la dezvoltarea erei tehnologice.

Oare ce sa gatesc azi?

De multe ori, mi-am pus aceasta intrebare. Si de fiecare data gaseam repede un raspuns: ceva simplu si rapid, ceva care sa nu ma faca sa stau un secol in bucatarie. Recunosc ca in familia mea se mananca de obicei cam aceleasi mancaruri, pireu de cartofi cu carne de pui, orez, paste. Evident mancaruri simple. Uneori ma loveste asa un chef de gatit. Mancaruri din astea mai speciale, mai complicate, insa cheful asta ma lasa una doua, cand ma uit la ingrediente. De unele nici nu am auzit in viata mea, prin urmare nu stiu daca as avea curajul sa le gatesc. Probabil ca voi incerca la un moment dat.
 

Admir tare mult persoanele care au curajul sa incerce tot felul de combinatii intr-ale mancarii. Eu o singura data am vrut sa fac un peste cu portocale si al meu a strambat din nas.Si nu am mai facut.Pacat doar ca , desi eu sunt dispusa sa incerc tot felul de retete, ma sperie pretul unor ingrediente. Unele sunt foarte scumpe, tocmai ptr ca sunt importate. Si e normal sa fie asa. Mi se pare anormal doar faptul ca nu si le permit decat unele persoane. Anul acesta a fost prima oara cand am pregatit eu masa de Pasti. De obicei imi trimitea mama, totul gata facut, eu trebuia doar sa le bag in frigider .Da, stiu, sunt invidiata de unele dintre voi, si probabil blamata de altele.:). Insa de data aceasta mama mi-a trimis mielul intreg si asta a fost. Am stat 5 ore in bucatarie si aveam impresia ca nu mai termin de gatit nicodata. Si cate planuri imi facusem, ca fac si prajitura din aia, si din cea cu mere si tarta si cozonac. Mda.  M-am desumflat toata in momentul in care am inceput sa nu imi mai simt picioarele de oboseala. Dar cu multa rabdare si ajutor din partea masculina a casei, am reusit sa termin la timp.
 

In concluzie pot spune doar atata: mancarea e mult mai gustoasa daca e facuta de manutele tale:)

Mijloacele de transport in comun

Cred ca majoritatea dintre voi, aveti masina. Insa sunt printre noi, si oameni care inca nu detin masina aceea. Si doamne cat e de utila! Desi sa stiti ca nici calatoria cu mijloacele de transport in comun nu e chiar de lepadat. Uneori e chiar amuzant. De cele mai maulte ori e enervant, insa ajungi in timp sa iti dai seama cu ce fel de oamnei calatoresti. Bineinteles ca si eu ma incadrez in categoria celor care nu  au masina. Asa ca mersul cu autobuzul, sau cu maxi taxi-ul a devenit un obicei. Cand mergeam la servici, stiam deja fiecare calator unde va cobori, iar daca era plin, stiam ca exact in centrul orasului vor cobori majoritatea calatorilor .Cel putin pana la statia unde trebuia sa cobor eu, stiam cam fiecare unde coboara. Am ajuns pana acolo incat sa schimb mici amabilitati cu o doamna tare simpatica. Dar sunt si parti negative ale acestei calatorii. De exemplu, nu am sa inteleg niciodata acea categorie de oameni care nu folosesc apa si sapunul. Daca spun si de folosirea deodorantului cred ca e deja mult prea mult pentru acestia. Mai este si acea categorie de calator, care nu se epileaza in zona subratului, iar in momentul in care se tine de bara de sus a autobusului, iti vine sa iti iei campii. Nu as putea iesi din casa fara sa ma spal, si fara sa ma aranjez. Mi se pare grotesc. Cred ca cel mai lipsit de bun simt lucru, mi se pare faptul ca nici un calator, dar absolut nici unul nu ofera locul, mamicilor cu copii, gravidelor, sau acelor oameni cu probleme locomotorii. Recunosc ca eu, nu ofer locul batranilor, decat daca sunt in carje, sau mi se pare ca sunt bolnavi. Insa ofer locul, mamicilor cu copii, si gravidelor. Am fost in cele doua situatii metionate anterior, si nu e deloc placut sa stai in picioare 5 statii. Alta chestiune pe care nu am sa o inteleg nicodata este vorbitul la telefon in autobuz. Da, raspunzi, spui interlocutorului ca esti in autobuz si revii cu un apel mai tarziu. Insa sunt calatori, care nu doar ca raspund la telefon, insa vorbesc atat de tare incat jumatate din autobuz poate sa-si dea seama de discutia pe care o are.

Simptomele de sarcina extrauterina si tratament

Cuprins

• Ce este o sarcina extrauterina?
• Simptomele de sarcina extrauterina
• Tratament sarcina extrauterina

Vestea ca, in curand, veti fi parinti, va poate aduce o stare de bucurie generala, insa si multe tensiuni. Una dintre cele mai comune griji pe care si-o fac viitorii parinti este aceea ca ar putea exista o sarcina extrauterina, despre ale carei simptome vom discuta in randurile acestui articol.

Ce este o sarcina extrauterina?

Sarcina extrauterina, sau ectopica, asa cum este ea numita de catre specialisti, este o implantare in afara uterului a oului fertilizat. Ea se intalneste la aproximativ 2% dintre sarcini, zigotul fixandu-se, in majoritatea cazurilor, pe peretii trompelor uterine. De asemeni, au fost intalnite cazuri de sarcina extrauterina in care acesta se afla pe cervix, ovare sau chiar in partea interioara a abdomenului.

Complicatiile unei sarcini extrauterine pot fi adeseori foarte riscante pentru sanatatea femeii in cauza. Fara un tratament pentru sarcina ectopica, prescris de catre un profesionist, pot aparea rupturi ale trompelor si hemoragii, astfel incat viata femeii gravide poate fi in pericol.

Simptomele de sarcina extrauterina

In primele saptamani din sarcina, nu se poate face o diferenta clara intre una normala si una extrauterina. In acest caz, exista aceleasi simptome de sarcina:

• greata
• intreruperea menstruatiei
• mictiuni frecvente
• sensibilitatea sanilor
• oboseala

Incepand cu cea de-a 6-a saptamana de sarcina, insa, apar primele simptome ale unei fixatii extrauterine, reprezentate, initial, prin dureri abdominale sau la nivelul pelvisului. Durerea poate deveni mai mare pe masura ce femeia gravida isi schimba pozitia sau daca isi incordeaza muschii pelvini. De asemeni, durerea poate aparea si in cazul controlului ginecologic sau a actului sexual.

In unele cazuri, se intalneste o usoara sangerare vaginala care poate creste in intensitate. Daca sarcina extrauterina este una avansata si a avut loc o hemoragie interna, apar semne de soc, precum lesinul, dureri insuportabile sau senzatia de ameteala. Daca hemoragia interna a cauzat inundarea abdomenului cu sange, o durere moderata radiaza pana la nivelul umerilor.

Tratament sarcina extrauterina

Daca prezentati unul dintre simptomele de sarcina extrauterina, este recomandat sa mergeti la medicul specialist in cel mai scurt timp. Dupa realizarea unui consult, daca acesta ajunge la concluzia ca este un astfel de caz, se va ecurge la tratament imediat.

Tratamentul unei sarcini extrauterine consta in aplicarea unor metode chirurgicale, pentru extragerea zigotului, dar si in administrarea unor medicamente, daca hemoragia nu da semne sa se opreasca sau daca hormonul de sarcina HCG este, inca, prezent in sange in cantitati mari.

Daca primiti un astfel de tratament medicamentos, sub forma de metotrexat, trebui sa stici ca efectele secundare ale acestuia, precum intensificarea hemoragiilor, tulburarile de vedere sau somnolenta, care, insa, se pot ameliora, conform indicatiilor medicului.

Este recomandat ca, atunci cand stiti de existenta unui risc de sarcina ectopica, imediat dupa ce ati folosit un test de sarcina si ati primit un rezultat pozitiv, sa va prezentati la medic si sa ii mentionati de existenta acestuia. Astfel, medicul va poate monitoriza sarcina indeaproape, pentru a preveni aparitia unor complicatii ale sarciii ectopice, in cazul in care aceasta va avea loc.

Limite

Cum ne stabilim limitele? (şi nu ma refer aici la analiză matematică). Cred ca ţine de noi unde decidem să ne oprim şi unde tragem linia dincolo de care nu avem voie să păşim. Noi dictam regulile jocului. Noi deţinem controlul. Noi suntem la volan şi putem apasa pedala de acceleraţie sau putem frâna.

Limitele nu ar trebuie să existe pentru noi atunci când ne punem în cap să ne împlinim un vis.Trebuie să trecem peste orice fel de obstacol şi să lăsăm in spate tot ceea ce ne limitează, fie ca este un esec din trecut, frica de necunoscut sau nesiguranţa. Astfel de "bagaje" sunt greu de cărat şi nu fac decât să ne încetinească. Însa, cu toţii încercam să ne autodepăsim, să ne forţăm limitele. Cel mai plăcut sentiment îl avem atunci când reusim să realizam ceva ce părea într-un anumit moment chiar imposibil. Şi atunci cum de am reuşit? Am reuşit pentru ca am uitat de limite şi am avut în ochi doar rezultatul final. Am reusit pentru că nu am mai spus “nu pot face asta”.

Dacă vizualizam doar rezultatul spre care tindem drumul e infinit mai scurt şi mai uşor de parcurs, piedicile devin nesemnificative iar noi mai încrezatori în propriile forte. Pai cum am putea oare limita iubirea? Cum am putea limita credinţa? Cum am putea limita dorinţa unui om de a lupta pentru viata lui chiar şi atunci când diagnosticul nu e in favoarea lui? Cum putem limita o pasiune ce ne motivează sa fim mai buni în fiecare zi? Cum putem limita o prietenie adevărată? Nu, nu putem. Limitele sunt bune doar atunci când ne ţin departe de un potenţial pericol. Poate când ne ţin departe chiar de propria persoana. Pentru că, uneori devenim atât de egoisti încat uităm că depăşim nişte limte şi rănim alte persoane. E bine să ştim când trebuie să folosim limitele şi când nu. Aşa că folosiţi-le sau lasaţi-le să tindă spre inifinit.

Voucherul de acum 200 de ani

Toate lumea stie ce este acela un voucher. Toti ne folosim de ele pentru a beneficia de reduceri imbracaminte, incaltaminte, mancare sau chiar la vacante sau materiale de construit. E clar, voucherul este una dintre cele mai utilizate forme de promotii, dar cum a aparut el, cine a avut aceasta idee care a revolutionat felul in care se realizeaza comertul?

Se crede ca voucherele pentru educatie au fost primele vouchere propuse de Milton Friedman, unul dintre cei mai importanti economisti ai lumii, in cartea sa “Capitalism and Freedom, aparuta in 1962. Dar nu este adevarat. Milton Friedman poate a fost primul care a introdus si a aplicat termenul de “education voucher”, si cu siguranta a fost cel care a popularizat aceasta idee atat in cartea mentionata mai sus, cat si in viitoarele sale publicatii. Dar, propuneri similare au fost facute cu mult, mult timp inainte. Aparent, prima astfel de propunere a fost facuta intr-o lucrare a lui Thomas Paine, publicata prima data in 1791 si dedicata presedintelui american George Washington. In aceasta lucrare, Paine a propus o modalitate economica prin care s-ar putea imbunatati conditiile de trai in Europa. Problema cea mai importanta pe care Paine a ridicat-o a fost educatia. El spunea ca din cauza saraciei, oamenii nu le pot oferi copiilor o educatie buna, iar acest lucru va avea efecte dezastruoase pe termen lung. Astfel, el a venit cu ideea unor alocatii pentru educatie, un fel de voucher in care se oferea reducere pentru cheltuielile de educatie, dar si pentru materialele didactice. Astfel, avand aceste alocatii, mai multi copii ar putea sa vina la scoala, iar multi profesori ar avea joburi.

De la 1791 si pana acum, ideea de voucher – un cupon de reducere a costului unui serviciu sau produs, s-a schimbat foarte mult. Este una dintre cele mai intalnite tipuri de promotii si nu exista serviciu sau produs pentru care voucherele sa nu functioneze. Acestea sunt o unealta buna si pentru cumparator, si pentru vanzator, pentru ca se creeaza acel sentiment de win-win, iar reducerea data s-ar putea sa il incante atat de mult pe consumator, incat acesta sa achizitioneze ceva doar pentru ca e redus, nu pentru ca ar fi avut chiar in acel moment nevoie de el.

În jurul lumii

Sunt oameni care se trezesc în câte-o dimineaţă cu poftă de aventură şi de vizitat şi oameni care pur şi simplu s-au născut să fie călatori. Ei sunt aceia orientaţi care înainte de a pleca într-un loc işi iau harta în mâini şi cercetează pe unde a paşit istoria şi pe unde ar trebui să calce şi ei pentru a se bucura de mareţia călătoriei plănuite. În continuare voi scrie şi vorbi despre cei din urmă si despre cum işi organizează ei o excursie .

Scopul lor este să facă înconjurul lumii şi chiar dacă nu reuşesc să işi atingă obiectivul acesta într-o viaţă, excursiile pe care şi le vor planifica vor fi în locaţii diferite pentru a vizita cât mai multe obiective. De ce ar alege să meargă de mai multe ori in acelaşi loc?! ….Ei nu sunt precum cei care aleg sejururi şi care işi găsesc un hotel cu o plajă frumoasă, pachet all inclusive, care rămân fideli aceleeaşi locaţii şi sunt fericiţi că au reuşit să-şi planifice şi anul acesta concediul. Nu că ar fi rău şi aşa ci pur şi simplu pentru că nu vor să se odihnească, pentru că vor să simtă cum le iau foc tălpile sub nestatornicia lumii.

După cum am stabilit deja, planificarea pentru călătorii înnăscuţi, începe cu alegerea unei locaţii noi pe care o vor studia cel puţin o seară. Vor studia în detaliu obiectivele turistice, traseele de urmat, mijloacele de transport disponibile, tradiţia zonei (mâncarea, băutura) şi nu în ultimul rând vor ţine cont de bugetul avut la dispoziţie.

Dacă vor avea la dispoziţie un buget mai generos vor încerca şi lucruri adiţionale vizitatului, cum ar fi o croazieră pe vreun vaporaş sau intrarea în vreun parc de distracţtii mai deosebit, de exemplu Legoland (pe care îl găsim în Germania, Danemarca, Anglia, SUA). Dacă bugetul va fi mai restrictiv, se va limita la obiectivele semnificative ce îi vor permite să-şi facă o imagine de ansamblu despre locaţia aleasă. Cel mai probabil va exista şi un jurnal de călătorie iar dacă nu, aparatul de fotografiat va ţine locul unui jurnal vizual.

Încântarea tuturor locurilor va fi o amprentă personală trăită cu intensitate în sufletul fiecaruia ce s-a născut curios şi cu dorinţa de-a cunoaşte necunoscutul.

Despre sistemul sanitar din Romania

O data cu iesirea din mediul comunist, si mai ales o data cu intrarea in Uniunea Europena, discrepanta intre ceea ce ar trebui sa fie si ceea ce este sistemul romanesc de sanatate se adanceste. Daca acum 20 de ani anumite lucruri ni se pareau normale, si poate ca si erau la momentul respectiv, in acest momentul lipsa de investitii si posibilitatea de a face comparatie cu alte sisteme de sanatate ma face sa ma ingrozesc de mizeria care exista in spitale.
Desi recunosc ca nu am avut niciodata probleme grave de sanatate si nici persoanele dragi mie nu s-au confruntat cu asa ceva, deci experienta mea prin spitale este relativ limitata, povestile pe care le aud in fiecare zi ma fac sa ma ingrozesc la gandul ca s-ar putea ca si eu sa am nevoie la un momentdat de sistemul de sanatate din Romania.
Pentru a putea face o comparatie intre cum arata si cum ar trebui sa arate aceste locuri este suficient sa intri intr-o clinica privata din romania, unde atat personalul este corect si serviabil fara a-i umple buzunarele, iar curatenia se poate observa cu ochiul liber. Partea cea mai proasta este ca, tindem sa ne complacem in aceasta mizerie pe care o reprezinta sistemul de sanatate si continuam sa dam spaga pentru servicii pe care ar trebui sa le primim oricum. Prin cele scrise mai sus nu incerc sa dau vina pe medici, care si asa lucreaza pe niste salarii mizere (ceva mai mari decat ale unei femei de servici), asta dupa ce si-au petrecut zeci de ani prin scoli, ci pe sistem, ca permite ca ei sa fie nevoiti sa faca acest lucru.
Problema este, ca noi oamenii de rand nu putem face mai mult decat sa ne revoltam, si sa asteptam ca lumea sa nu mai moara din cauza bolilor contractate in locurile care ar trebui de fapt sa ii insanatoseasca.

O minte linistita face toata diferenta

Am vorbit despre alimentatie in general, pentru ca este piatra de temelie a unei vieti sanatoase. Acum este momentul sa abordam partea spirituala. Daca duci o viata sanatoasa nu inseamna automat ca esti fericit sau multumit. Si cred ca stii la ce ma refer. Exista mereu zbuciumul, senzatia ca mai ai ceva de facut, sau ca nu ai terminat ceva. Mereu, iar si iar revine o greutate care ne apasa pe toti. 

Este stresul – numit de multi boala secolului nostru. Chiar daca nu cauti iluminare spirituala, liniste tot cauti. Pentru mine a mers meditatia. Pentru altcineva poate exista alte refugii si fiecare trebuie sa gaseasca o metoda proprie de detasare, altfel viata devin incarcata si urata. 

Pentru ca am zis ca la mine a mers meditatia, o sa scriu despre asta. Multi traiesc cu impresia gresita ca a medita este echivalent cu a nu te gandi la nimic. Not true. Cand meditezi cauti sa te regasesti pe tine, sa iti gasesti esenta.

Exista enorm de multe carti legate de eliberare spirituala, o sa scriu cate ceva despre cele care au fost de mare ajutor pentru mine: Eckhart Tolle – “Puterea prezentului”, Walpola Rahula – “Doctrina trezirii”, J. Krishnamurti – “Zborul vulturului”. Eckhart Tolle este un autor care mi-a schimbat viata, efectiv. Voi dedica cu siguranta o postare cartii lui. Till next time