Nu te încearcă un sentiment prea placut atunci când deschizi ochii, dis de dimineaţă, te uiţi pe geam şi vezi un decor gri şi mohorât. O stare de somnolenţă îţi apasă pe pleoape, parcă întregul tău sistem locomotor îşi dă “shut down”. În mod sigur ai vrea ca acum să locuieşti într-o casa hi-tech, să îţi poţi schimba priveliştea apăsând pe un buton de la telecomandă, bineînteles imaginea să fie una 3D, eventual cu o plajă, o mare şi raze de soare. Mai bine ar fi să te poţi teleporta direct într-un astfel de loc, când plouă sau fulgeră, sau ninge, sau pur şi simpu pentru că poţi.
Cam ce e de făcut într-o zi ploioasă, pe o vreme mai capricioasă ca o mireasă aflată în căutarea rochiei perfecte? Când eram pe la vârsta adolescenţei, îmi plăcea foarte mult să privesc pe geam cum plouă, ascultând Vivaldi. Mă ţinea acolo, prinsă în moment, fără absolut niciun gând care să îmi zburde prin minte. Îmi dădea o senzaţie de linişte şi pace.
Acum parcă, obişnuită fiind cu toata agitaţia din jur, nu îmi mai pot face mintea să stea neclintită. Tot caut să fac ceva, să mă ţin în mişcare, şi o vreme ploioasă nu mai e pe placul meu de mult pentru că mă face să fiu statică oarecum. Trăim într-un oraş agitat, cu multe lucruri care ne distrag atenţia, ne fac să fim şi noi agitaţi , mereu pe fugă, mereu încercând să facem mai multe lucruri în acelaşi timp. Suntem la foc continuu, tot timpul prinşi într-o activitate, sau două, sau trei. Am uitat cum să privim pur şi simplu picăturile de ploaie, crengile copacilor cum se miscă uşor, să respirăm şi să inspirăm, aducându-ne starea de bine pe care cu disperare o căutăm, neştiiind că, de fapt, stă în lucruile simple.
Asa că, hai să ne amintim, că nu vremea ne influenţează starea de bine ci atitudinea pe care o aveam asupra ei. Poţi alege să fii nemulţumit că plouă, dar va opri asta ploaia? Nu, dar tu te poţi opri din a fi nemulţumit şi poţi să alegi ce vrei să faci cu ziua ta şi cum vrei sa fie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu