Adeseori te plasai strategic in fata sau in spatele vreunei femei cu forme generoase, lipindu-te practic de corpul ei, din cauza aglomeratiei, si ramineai nemiscat pina la destinatie, restul facindu-l autobuzul prin zdruncinaturi, deplasari in fata si spate, miscari care agregau corpurile si le faceau adesea sa se contopeasca. Femeia de care ma lipisem eu vreo jumatate de an, nu-i displacuse la inceput, nici mai tirziu, se pare, faptul ca ajungeam in fiecare dimineata in spatele ei, si ma lasam minute in sir frecat de posteriorul sau, asa ca intr-o zi imi zimbise complice, miscindu-se provocator si plasindu-si fundul strategic, ca sa-l simt mai bine, probabil. I-am zimbit, desigur, si eu, profitind din plin de gratiile sale, apoi intr-o zi am coborit impreuna cu ea, vrind sa stiu unde locuieste. Nu sedea departe de statia de autobuz, avea apartamentul la parter si locuia singura, cum aveam sa aflu de la un binevoitor. Am repetat urmarirea si a doua zi, cam neglijent insa, pentru ca m-am trezit deodata cu ea alaturi de mine, aparind din senin, zimbindu-mi si intrebindu-ma, asa tam-nisam, daca nu intru sa beau o cafea.
Am urmat-o fara sa clipesc, mi-a facut, intr-adevar, o cafea, mi-a adus si citeva pahare de vin, am mai vorbit despre una despre alta, apoi m-a invitat, hodoronc-tronc, in pat, alaturi de dinsa, fiindca i se facuse somn. N-am stat prea mult pe ginduri, m-am strecurat in pat , la margine, dar femeia avea ochii inchisi si sforaia usor, semn ca adormise si ca se lasase in grija mea.”Cel putin asa am inteles eu!” i-am raspuns a doua zi, in zori la reprosul ei, formal, bineinteles, ca n-am lasat-o sa dorma toata noaptea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu