Despre zei si filozofi

Zeii Eladei, scria Marx ,,raniti de moarte in chip tragic in <Prometeu inlantuit> al lui Eschil, au trebuit sa moara inca odata in chip comic in dialogurile lui Lucian''. Intr-adevar, sub pana lui Lucian din Samosata, zeii devin niste fiinte grotesti si neputincioase, antrenate in intrigi si clevetiri.
Zeii, dupa el sunt o ,,nascocire a poetilor cu scopul de a desfata'', si nicidecum fiinte existente si atotputernice. Dar una din cele mai ilustre figuri ale ateismului antic a fost Lucretiu, autorul stralucitorului poem filozofic intitulat,,Despre natura lucrurilor''.
 
Universul nu s-a nascut ,,din vrerea unor zei'' pentru ca ,,din nimic - nimic nu se naste''. In acelasi timp ,,toate se intampla far-al zeilor amestec''. Zeii, afirma marele poet si ganditor roman, s-au nascut in imaginea omului din teama si ignoranta. Ceea ce oamenii nu-si pot explica si de ceea ce se tem ,,ei cred ca-i mana zeilor la mijloc''. Odata cu trecerea la feudalism, cand biserica se impune ca o forta uriasa, distrugatoare a tot ceea ce-i cantrazicea dogmele, se observa o anumita scadere in dezvoltarea fireasca a gandirii progresiste, materialiste.
Aceasta nu inseamna insa o intrerupere a liberei cugetari. Dimpotriva. Chiar intr-o vreme in care opozitia pe care biserica o facea stiintei si materialismului a fost deosebit de violenta, mergand pana la distrugerea fizica a temerarilor care au indraznit s-o infrunte, libera cugetare a strapuns straturile groase ale inghetului dogmatic ca o apa de primavara.
 
Astfel, un impresionant numar de spirite emancipate, cu pretul unor sacrificii uneori capitale, au militat pentru lumina, pentru adevar. Desi nu au negat propriu-zis existenta lui dumnezeu, filozofii ca Berengarius din Tours, Jean Roscelin, William Occam, Roger Bacon, prin critica teologiei si promovarea unui spirit stiintific, au contribuit la subrezirea edificiului religiei.