printre-atatea suflete hoinare, pline de iluzii –
m-am nascut si eu – un om netot...
printre-atatea alinari, suspine, poate si confuzii,
curg si eu, o lacrima ce respira
ca prin furtunasele de plastic
serul ce zboara din perfuzii...
drastic
printre-atatia pomi, plini de viata si parfum – primavara -
golasi de ei si de acum – toamna,
mai zac si eu – orbit, de teama – ca uite, vine iara seara. . .
Printre-atatea linii de pe strazi, masini fuginde
m-adapostesc si eu cu gandurile-mi tot marunte.
c-asa-i cand esti mic si cerul ti-este mare
incerci sa tragi si tu din aer
ca sa te umpli de candoare......>>
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu