Era 24 decembire 2012, Ajunul Craciunului. Ningea cu fulgi de argint, mii de fluturi de cristal dansand pe muzica suava a colindelor. Orasul New Miracle era acoperit de o plapuma moale de zapada. Katherine, o adolescenta de 16 ani, impodobea singura bradul. Nu era unul foarte mare, dar era singurul pe care si-a permis sa-l cumpere cu banii pe care i-a economisit. Kate lucra la un restaurant de trei ori pe saptamana, iar cu banii castigati avea grija de ea si de sora ei, Alice. Parintii ei murisera Craciunul trecut intr-un tragic accident de masina, iar de atunci Kate si Alice locuiau singure. Katherine devenise si mama si tata.
Kate era mereu trista si plictisita. Zambea doar atunci cand Alice statea pe langa ea. Nu mai avea niciun prieten pentru ca nu mai avea timp sa iasa in oras. Nu avea timp pentru nimic. Sau poate nu voia sa aiba timp pentru nimic altceva decat pentru Alice. Cumparase bradul pentru ea, pentru a-I face o bucurie. Globurile de sticla, colorate, le-a pus prima data in brad. Apoi ghirlandele si luminitele. Steaua cea aurie urma sa o puna atunci cand Alice va ajunge acasa de la gradinita.
Dupa ce a terminat bradul, Kate a iesit sa se plimbe. Era prima data dupa un an cand iesea din casa pentru a se relaxa. Aerul era plin de un milion de fulgi de zapada ce cadeau la fel de usor ca aluviunile pe fundul oceanului. Lapovita cadea ca o ploaie de sageti albe. Fata, imbracata in negru, nu stia incotro mergea. Doar mergea. Simtea nevoia sa uite pentru un timp de toate problemele, sa uite de anul care se apropia de sfarsit, voia sa nu se gandeasca la nimic. Nu o spusese nimanui, dar ii era foarte dor de parintii ei. Simtea ca nu mai poate continua de una singura.
La un moment dat, pe cand Kate trecea pe langa un lac inghetat, vantul a luat-o de mana. A inceput sa-i sopteasca versuri din Shakespeare, i-a cantat Mozart, a purtat-o peste intreg Pamantul aratandu-i cele mai frumoase locuri si a tinut-o strans in brate. Kate, plangand, a spus :
-Vantule, te rog ajuta-ma! Mi-e dor de sarutul mamei, de imbratisarea tatei, de vorbele lor . Nimic nu mai e la fel fara ei. Nu mai stiu ce sa fac. Plang in fiecare seara. Alice e foarte trista. Tot ce imi doresc de Craciun este o schimbare. Cred in miracolul Cracinului, cred intr-o minune. Vreau sa-i am din nou langa mine, sa fim din nou o familie. Vantul a strans-o si mai tare in brate si a sarutat-o pe frunte. Stia foarte bine ce avea de facut. A adromit-o pe Kate cantantu-i colinde, iar apoi a dus-o acasa si a asezat-o in pat. Urma sa fie cel mai fericit Craciun pentru Katherine.
-Vantule, te rog ajuta-ma! Mi-e dor de sarutul mamei, de imbratisarea tatei, de vorbele lor . Nimic nu mai e la fel fara ei. Nu mai stiu ce sa fac. Plang in fiecare seara. Alice e foarte trista. Tot ce imi doresc de Craciun este o schimbare. Cred in miracolul Cracinului, cred intr-o minune. Vreau sa-i am din nou langa mine, sa fim din nou o familie. Vantul a strans-o si mai tare in brate si a sarutat-o pe frunte. Stia foarte bine ce avea de facut. A adromit-o pe Kate cantantu-i colinde, iar apoi a dus-o acasa si a asezat-o in pat. Urma sa fie cel mai fericit Craciun pentru Katherine.
-Kate, trezeste-te, e ziua de Craciun. Kate, ma auzi? Hai sa vezi ce ti-a adus Mos Craciun !
Katherine credea ca viseaza. Trecuse aproape un an de cand nu mai ajuzise vocea mamei. Nu stia ce se intampla. A coborat repede din pat si a mers in sufragerie. Mama ei statea pe canapea si o privea pe Alice care se juca cu tatal lor. Kate nu intelegea nimic. A fugit direct la mama ei si a luat-o in brate. Nu voia sa-i dea drumul, nu mai voia sa o piarda. Printre lacrimi, Kate a zarit calendarul de pe perete. Era 25 decembrie 2011. Accidentul nu avusese loc niciodata. Era totul ca inainte. Tocmai avusese loc un miracol, miracolul din ziua de Craciun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu