Marturisire

E nevoia de a fi controlata. Urasc avantul  cu care accept cate o propunere pe zi. E nevoia de a fi singura. Stiu ca ma cauti si ca am norocul de a fi gasita. E nevoia mea sentimentala. Emotiile mele sunt primare, cand mi se face foame, stiu ca m-ai putea salva cu o istovire carnala. Trupul meu adormit nu transmite nimic, m-am obisnuit cu asta. Adorm cu mana pe gatul tau. Stiu ca iti stanjeneste somnul pe care ti-l simt ca pe o apa limpede. Istoriile mele nu au final, nici inceput. Ti le spun pe toate tie. Iti prezint faptele in defasurare, adica ma misc, clipesc si cant. Sunt un om al prezentului si uneori ma simt impacata cu asta. Nu stau sa judec prea mult asupra unei actiuni cum ar fi, spre exemplu, sa incepi sa bati din palme. Ta magulesc  si gata, sila mi se preface in tril. Am observat ca intotdeauna e bine primit.

Uneori te privesc ca pe eroul care imi salveaza serile in care sunt trista, alteori uit ca existi, ca iti pasa de mine, ca faci lucrurile din tot sufletul. O saptamana de nopti fara tine ma face sa simt ca te voi revedea luni ca pe un alt om, dar nicidecum unul mai bun. Poate ceea ce ai vazut in scurta ta calatorie te va face sa ma vezi altfel, sa imi observi mai atent defectele, sa ti se para ca am nasul stramb, ca intr-o saptamana mi s-au accentuat pungile de sub ochi si ridurile fine din jurul gurii. Daca te astept ciufulita, mi-e teama ca o sa imi reprosezi ca iar nu am grija de mine, daca ma aranjez, ai sa imi spui poate ca am facut atatea eforturi si ca sigur ascund ceva. Cred ca pana la urma iti voi gati prajitura prederata, stii tu, tarta cu multe visine si iti voi marturisi ca mi-ai lipsit mai mult decat crezi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu