Singuratate

In pofida aparentelor (a ideilor noastr preconcepute!) omul , in general, este foarte singur. Cu exceptia familiei sau a unor cunostinte ( alte citeva famiilii) nu prea mai avem pe nimeni cu care sa relationam, astfel ca mutam ( inconstient) aceasta nevoie de cunoastere asupra televizorului sau a internetului. Facebokul, unde dorinta de a cunoaste apare cel mai bine ilustrata, dovedeste ca oamenii sint gata sa riste orice ( inclusiv, apropierea de o fiinta necunoscuta ) numai pentru a scapa de singuratate. Orice ocazie ( excursie, sejur, etc.) reprezinta, de fapt, dorinta omului, disimulata, de a-si largi cercul cunostintelor, de a relationa cu alti oameni. Largirea acestui cerc are si dezavantaje, cu cit cercul prietenilor este mai mare, cu atit riscul aparitiei unor complicatii sentimentale sau de alta natura, ameninta sa destructureze celula de baza, redefinind-o. Asa se face ca nu toata lumea tinjeste dupa noi achizitii, multi raminind pina la capatul vietii prizonieri ai unei constructii inchise, preventive, cu toate binefacerile si dezavantajele ei. Cei mai multi insa se deschid catre lume, isi lasa vietile la mina neprevazutului, a intimplarii ( pe care unii o confunda cu destinul!) spre a-si acoperi aceasta nevoie imperioasa ( adesea sinucigasa! ) de cunoastere, care clocoteste in noi ( de la nastere!).