Bebelusii sunt mai destepti decat ai crede

Bebelusii pot intelege gandurile celorlalti oameni. Inainte de toate, trebuie sa explicam cum anume sunt „interogati” bebelusii. Pentru ca nu prea stau bine la capitolul comunicare, oamenii de stiinta se bazeaza pe alte metode pentru a interpreta compartamentul bebelusilor. Cand fac experimente cu ei, cercetatorii sunt foarte atenti cat timp bebelusii privesc la un obiect-daca vede ceva surprinzator sau care il intriga, bebelusul se va uita mai mult timp la respectivul obiect. Un lucru comun este faptul ca toti bebelusii nu inteleg ca alti oameni au idei si emotii diferite de cele ale lor.

Cum studiile din domeniul „bebelusologiei” incep sa fie din ce in ce mai relevante, oamenii de stiinta au gasit noi metode de a aprecia abilitatea copiilor mici de a intelege gandurile celorlati din oameni maturi. Agnes Kovacs a condus un experiment in care au fost folositi 56 de copilasi, toti avand sapte luni. Lor li s-a pus desene animate in care un personaj care semana cu un Smurf observa o bila care se rostogolea pe o masa. Ocazional, bila se oprea in spatele unui dreptunghi. Dupa ce bila disparea, personajul din desene animate nu stia ca a disparut, insa bebelusii isi dadeau seama ca bila nu mai este in campul lor vizual. Cand tatal Smurfului a descoperit ca bila a disparut, copilasii au fost surprinsi-s-au uitat la ecran chiar daca stiau ca bila disparuse. Dezamagirea lor s-a datorat faptului ca s-au bazat pe reactiile personajului din desenul animat. Un experiment asemanator a fost facut in 2011, dar si in 2005 si 2007, in America. Bebelusii pot face distinctia clara intre vorbire si „barboroseala”. Mai toti parintii stiu sa vorbeasca limba micutilor. Pentru ca nu toata lumea are si o voce din off care sa le transforme gangurerile in vorbire rationala, bebelusii se straduiesc sa fie intelesi si sa inteleaga. In America, intr-un experiment, copii de noua luni au fost inregistrati in timp ce auzeau diferite sunete. Mai intai, bebelusii au auzit o voce de femeie care pronunta doua cuvinte, camion si cina, apoi li s-a pus un papagal care mima vocea umana si niste fluieraturi umane si sunete scoase de papagali. In tot acest timp, au fost stimulati si vizual, cu ajutorul unei table de sah, unor fete umane si a unei cesti.

Fiind atenti cat timp bebelusii se uitau la imagine, oamenii de stiinta puteau determina daca ei inteleg ceea ce aud-de exemplu, cand au auzit un om vorbind, s-au uitat la poze mai mult timp, iar cand a fost vorba de tuse sau de fluieraturi, nu au fost deloc atenti la imaginile care li se aratau. Insa lucrurile s-au complicat cand papagalul a inceput sa vorbeasca-cand pasarea rostea niste cuvinte iar copilasii se uitau la niste poze cu o fata umana sau cu o ceasca, erau constienti ca auzeau pe cineva vorbind; atunci cand li s-a aratat ceva mai abstract, o tabla de sah, bebelusii nu puteau face diferenta dintre mimica unui papagal si „fluieraturile” lui. Asa ca daca vrei sa te joci cu mintea bebelusului tau cumpara o pasare.