Moldovenii si muntenii sunt doua fapturi aparte. Desi „conlocuiesc” pe teritoriul aceleiasi tari, cele doua „tipuri” de oameni sunt total diferite. Sa-i luam pe moldoveni. Din start, stim ca moldovenii sunt ospitalieri, cu inima deschisa, buni, omenosi, gata sa iti sara in ajutor oricand, calzi, ascultatori, foarte buni gospodari. Mai adaugam si un alt amanunt: mari bautori de „licori” de diferite culori si cu diverse concetratii de alcool. Si mai au ceva diferit: sunt foarte, da foarte, haiosi (asta am constat-o personal). E molipsitor. Nu te poti abtine sa nu zambesti cand vorbesti cu ei, niste oameni foarte sugubeti, cu un fin simt al ironiei si al umorului nedisimulat. Bine, te ajuta si dulsili grai moldovienesc, uai. Cum sa ramai „stana de piatra” cand auzi pe unul spunand: „Auzi, ci fasi cu banii aseia. Nu cumpiri niesti barabule si curechi sau niesti harbuzi d-aia asi de proaspiti si plini de ghitamini? Ia zii…”. Daca te pierzi vreodata intr-un oras din Moldova, sa spunem Iasi, fii sigur ca nu te ratacesti. Cel putin 20 de moldoveni iti vor sari in ajutor, ba iti vor da si de-ale gurii, vor sta la sfadi cu tini iaca pini ghini sineva si te iei. Oameni incercati, moldovenii lui Stefan cel Mare nu te vor lasa niciodata cu un gust amar dupa ce pleci de la ei; dimpotriva, te vei reintoarce cu drag ori de cate ori vei putea.
Muntenii sunt cu totul diferiti. Mai plini de ei si mai reci, ei nu se dau in vant dupa umor, vorbesc tare, raspicat, abrupt, repezit. Accentul e insesizabil-sau poate e, dar e unul „curat”. Cand vine vorba de ajutor, n-ai sa vezi muntean get-beget care sa te ajute din prima. Nu. Nepasarea e la ea acasa. Barfa nu mai spun, iar rautatea e proverbiala (am simtit-o si-o simt pe pielea mea). Tatismul e in floare, zgarcenia si orgoliul nemarsurat, de asemenea. Muntenii astia, spre deosebire de moldoveni, par desprinsi din alta lume: desi bun gospodari, ei nu au rabdarea sa te asculte, nu se grabesc sa intinda masa-daca se poate sa le dai tu ceva, bine ar fi. Poate toate aceste lucruri si pentru ca in Regat viata a fost mai usoara cumva, nu stiu… In orice caz, aleg sa traiesc oricand, in orice secol, veac, deceniu in Moldova si nu in Muntenia. In Muntenia trebuie sa ai sange rece si nervi tari sa rezisti, si de asta prefer sa-i zic imediat „pa!”, satul de atata „mancatorime” si caractere brute, fara niciun fel de omenie…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu