Epidemia de chelie

Daca erai barbat si traiai in 1926 si erai putin ingrijorat despre starea podoabei tale capilare atunci titlurile din ziare cu siguranta ca iti atrageau atentia. Se spunea ca peste 300 de tineri cu varsta intre 19 si 30 de ani cheleau subit in Kittanning, Pennsylvania. Doctorii nu isi puteau da seama ce se intampla cu parul lor, oamenii nu puteau fi ajutati. Medicii nu puteau decat sa ii sfatuiasca pe cei afectati sa nu mai poarte palarii prea stranse si sa se tunda doar in primul patrar al Lunii. Este adevarat ca o mana de oameni a suferit de aceasta chelire din senin, insa nu era vorba de sute. Autoritatile au facut publica informatia potrivit careia doar cativa oameni chelisera, in special barbati. Imediat au aparut si cei care vindeau lotiuni tonice pentru par si cei care profitau de pe urma temerilor din oras. Nu a fost prima data cand s-au raportat cazuri de chelire in masa. In 1901, The Spectator a raporta ca barbati si femei din Japonia fusesera loviti de „maladia chelirii”. Chelia nu era doar la nivelul capului, ci si al mustatii, barbatii ramanand fara cea mai de pret „comoara”. S-a dovedit ca de vina pentru aceste zvonuri era un jurnalim alarmist facut foarte prost.