Vreau si eu ca alea...

Greu de inteles un copil, mai ales daca e fata. Pe de o parte, ar vrea sa fie unica – in aspect si comportament, pe de alta parte orice vede tentant la copiii din jur vrea si ea. Ce-i drept, un lucru frumos e dorit de toata lumea care-l considera frumos, rar am auzit replica de genul „da, e frumos, dar nu-l vreau”. Mai ales cand este un articol cu oarece utilitate, nu doar un tablou de arta.

Nu sunt de acord cu satisfacerea mofturilor, mai ales cand sunt solicitari prea dese si fara trebuinta. Dar la ultima scanceala, fii-mea a avut dreptate si chiar a argumentat. Prietena ei avea pantofi noi. Da, si? – mi-am zis, mereu cumparam pantofi noi pentru ca ii creste repede piciorul si nimic n-apuca sa se-invecheasca sau sa se uzeze. Mi-a venit cu argumentul ca „acesti” pantofi pentru copii erau speciali...

Hmm...Cer detalii dar n-a stiut sa-mi spuna decat ca „nu-s cumparati din oras, deci nu-i mai are nicio fetita, decat ea. Vreau si eu!”. N-am continuat dialogul ca sa nu intru in vreo zona crepusculara, insa o sun pe mama fetitei ca sa aflu misterul pantofilor „speciali”. Si asa am aflat cat de simplu a facut rost de ei, de pe internet. M-a trimis la Pantofiorul fermecat si mi-a recomandat sa aleg din multele modele de incaltaminte pentru fete, de la sandale, papuci si pana la cizme, ghete, adidasi si chiar hainute pentru fete.

Lamurindu-ma ce inseamna „nu-s din oras”, cu fii-mea langa mine, am accesat magazinul online si ne-am delectat cu tot ce oferea acesta. Am gasit incaltaminte pentru copii pentru toate varstele, baieti si fete, si am constatat ca sunt frumoase, de foarte buna calitate si usor de cumparat. Folosind tabelul de marimi n-am avut emotii ca nu-i vin pantofii. Si-a ales ce i-a placut, „chiar mai frumosi” decat ai prietenei. Zice ea!...