De vreo suta de ani, artistul, pentru masa publicului european, trebuie sa fie inalt, subtire, cu obrazul lungaret, palid, cu par mult si frumos - daca se poate ondulat. Adeseori, artistul poarta, chiar astazi inca, o deosebita uniforma - n-o mai descriu; prea e cunoscuta. Pe urma, trebuie sa fie om tare simtitor, cu nervii delicati. Daca se poate chiar bolnavi. in sfarsit, i se cere sa aiba multe intamplari in viata, mai ales de dragoste - si sa fie om nepractic.
Fara indoiala, acest ideal nu-i creat din stricte observatii biografice si printr-o minutioasa statistica. A iesit din capul literatilor romantici care l-au varat neaparat in capul publicului. si fabricarea acestui ideal s-a intamplat tocmai atunci cand artistul se emancipa printr-o zgomotoasa razvratire contra burghezului. burghezul a primit docil autoportretul naiv flatat al literatului - fiindca, zvelt ori burtos, artistul, din punct de vedere al intereselor serios burgheze, ramane un subiect secundar. Cateodata amuzant, decorativ si instrument comod de satisfactii vanitoase.
Oamenii care au cercetat de aproape istoria artei si natura tipului artistic stiu ca nu exista legatura intre mutra, caracterul moral si talentul omului; ca multi pictori, muzicanti, ori chiar poeti vestiti, sunt ori au fost cu desavarsire lipsiti de orice alta forma de "inteligenta" decat acea a mestesugului lor; ca, in general, talentul viguros este unilateral, si numai in mintea cetoasa a diletantului "geniul" se prezinta ca o inghetata cu filoane multicolore si cu gust de tutti-frutti. Evident, diletantul isi vede atunci propriul lui spirit, inform si difuz. Este o intrebare pentru filozofi, mai mult inca pentru pedagogi, sa cerceteze ce parte poate, real, sa ia omul de mijloc la viata artistica. Aceasta viata este exclusivista, ca orice domeniu de extrema diferentiere. Arta in ea insasi priveste pe acei care-i dau nastere. in principiu, artistii o produc numai pentru dansii.
Ea este rezultatul unei experiente eminent subiective. De aceea, deopotriva nu are sens obligatia de a se supune unor postulate estetice pretinse universale, si nu exista nici un drept obiectiv de a interveni in judecarea lucrarilor artistice. Arta izoleaza constiintele in grupe de tipuri natural inrudite. Numai stiinta si practica le leaga, prin obligatie rationala si sila exterioara, anuland asperitatile irationale ale experientei subiective. Desigur, arta se poate interpreta si ca vehicul pentru idei popularizabile. Astfel, in toate vremile, ea aslujit intentii religioase ori altfel practice. Dar se intampla ca chiar oamenii intrucatva deprinsi sa gandeasca, confundand acest fel de a intrebuinta arta cu existenta si natura ei specifica, isi inchipuie ca arta implica obligatie pentru totalitatea cetateneasca si fac din cultivarea ei un paragraf de civism.
Aici isi gasesc neaparat punct de sprijin acele idei primare despre tipul fizic si moral al artistului - artistul ca om mare in general si, se intelege, ca invatator de lucruri mari si nobile si apostol-erou. Se poate zice sumar ca toata teoria filozofica asupra artei e deformata de asemenea confuzii, caci, in mare parte, ea a rezultat din interese straine artei si artistului. Nu din studiul tipului artistic si al experientei sale specifice s-a scos teoria artei, ci din intentii simpatice tipului filozofic. Drept vorbind, fetele care s-au necajit asa de rau ca Cerna era scurt si gros se gaseau in intelegere deplina cu traditia filozofica care, din vechime, a pus ca ideal suprem un mozaic de perfectii naiv si neverosimil.
Felurite resturi de gandire primitiva fac pe omul de mijloc, cel cu intelectul slab diferentiat, sa-si inchipuie pe orice om vestit ca un buchet in care sunt legate toate perfectiile. Evlavia masei publice catre ceea ce se cheama arta o formeaza niste rudimente de curiozitate admirativa catre persoana artistului, care e, adeseori, om cu vaza.
Arta insa, pentru gelatinoasa gandire comuna, este un fel de sport si industrie sentimentala, producatoare de obiecte consacrate, nu se stie clar de ce, ca valori ornamentale de care educatia si viata negresit trebuie sa tina socoteala. Sa ne amintim ca pentru gandirea si uzul comun, aceste valori privesc mai ales pe femei, cel mult pe oamenii tineri de ambele sexe. Barbatii maturi sunt, in principiu, scutiti de a se interesa de arta. in liceele noastre, istoria artelor o invata numai fetele. si muzica este, in practica si dupa ideile comune, mai mult treaba femeiasca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu