Nu am fost niciodata genul de copil care sa se joace cu papusi, sa se admire in fata oglinzii, sa poarte parul lung, codite - gen o fetita normala de care parintii sa fie mandrii. Cand eram mica, mai degraba imi placea sa bat mingea in spatele blocului cu baietii decat sa ma joc cu vreo papusa Barbie. De altfel, puteam fi usor confundata cu un baiat pentru ca eram tunsa scurt, aproape periuta, gasca mea era predominant formata din baieti si uram fustele intrucat de la atata alergatura, cadeam mereu si ma invineteam rapid.....prin urmare imi era rusine sa pun o fustita normala pentru o fetita la acea varsta.
Eram baietoasa, asta deja s-a conturat....dar, mai mult decat atat, ma bateam cu baietii la gradinita, ceea ce credeam eu atunci ca insemna castigarea suprematiei in randul speciei din jurul meu....respectiv copiii. Din cauza nenumaratelor prostii pe care le faceam, as putea sa spun ca sufar si in ziua de azi. Aveam 8 ani, am plecat de la scoala si o odata ajunsa acasa i-am cerut voie mamei sa merg la un coleg in apropiere pentru a viziona un film cu mai multi colegi. Spre bucuria mea, mama m-a lasat si....voioasa din fire am alergat spre locul de intalnire cu colegii mei....cateva blocuri mai sus de casa mea. Urcand pe scari cu colegii, la un moment dat, in joaca, un baiat din clasa a inceput sa ma alerge. Din dorinta de a ajunge cat mai repede la apartamentul colegului unde urma sa vedem filmul, m-am impiedicat de 2 scari intermediare aflate intre 2 etaje. Am simtit rapid o durere si o caldura in jurul gurii...nu stiam daca mai aveam dinti sau buze. Am iesit rapid la lumina si colegii au constatat cu groaza ca mi-am rupt jumatate de buza si ca eram cam stirba. Plina de sange, am fugit cu mama la spital unde am fost cusuta fara anestezie (si acum mi se face pielea de gaina cand ma gandesc la ziua aia care, si dupa atata timp, este atat de clara in minte). Dinti in gura mai aveam, dar problema cea mai mare a fost ca abia imi schimbasem dintisorii de lapte si devenisem de scurt timp posesoarea dintilor naturali, albi, frumosi. Jumatate dintr-un dinte din fata era rupt pe jumatate. O perioada indelungata nu am putut vorbi, nu am putut manca decat cu paiul.
Anii au trecut, medicina dentara a evoluat.....acum sunt multumita ca defectele astea vizibile s-au estompat...dar amintirea durerii, a socului si a unei copilarii zbuciumate nu va disparea niciodata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu